Acest articol raspunde clar la intrebarea cat timp se tine o branula in vena si explica diferenta dintre reguli rigide si decizii bazate pe indicatie clinica. Vei gasi recomandari actuale (2024–2026), riscuri pe intervale de timp, factori individuali, precum si masuri practice pentru siguranta, cu referinte la organisme precum OMS, CDC, ECDC, NHS si Institutul National de Sanatate Publica.
Ce inseamna timpul de mentinere al unei branule
Branula venoasa periferica (PIVC) este un cateter scurt introdus in venele de la membre pentru administrare de fluide, medicamente sau recoltari repetate. Timpul de mentinere inseamna perioada in care acel dispozitiv ramane pe loc fara sa fie necesara inlocuirea sa. In anii trecuti, multe spitale aplicau regula inlocuirii de rutina la 72–96 de ore. In prezent, recomandarea dominanta la nivel international este inlocuirea la indicatie clinica, adica se schimba doar atunci cand apar semne de disfunctie, iritatie sau cand nu mai este necesara. Aceasta abordare este sustinuta de CDC (Statele Unite), OMS (Organizatia Mondiala a Sanatatii), NHS (Regatul Unit) si de actualizari europene coordonate prin ECDC, intrucat reduce numarul de punctionari inutile fara a creste riscul de infectii. In Romania, cadrul de preventie a infectiilor asociate asistentei medicale este coordonat de Institutul National de Sanatate Publica, iar multe unitati medicale au adoptat protocoale aliniate cu aceste standarde. In practica, majoritatea branulelor functioneaza in siguranta 48–96 de ore, dar pot ramane mai mult daca sunt stabile si bine monitorizate.
Recomandari actuale 2024–2026: de ce “la indicatie clinica” este standardul
CDC si OMS sustin de mai multi ani ca inlocuirea de rutina la 72–96 de ore a branulelor periferice nu aduce beneficii ferme comparativ cu inlocuirea la indicatie clinica. In 2024–2026, evaluari si sinteze de dovezi din Regatul Unit (NHS), Australia si UE arata ca strategia “la nevoie” reduce consumul de materiale si proceduri dureroase, mentinand aceleasi rate de complicatii. Revizuiri sistematice publicate recent (actualizari 2022–2024) indica faptul ca riscul de flebita, extravazare sau infectie locala este similar intre cele doua abordari, in timp ce numarul de catetere folosite per pacient scade cu 20–40%. Pentru infectii sanguine asociate PIVC, ratele raman foarte joase, frecvent sub 0,1 la 1000 zile-catetru, semnificativ mai mici decat la cateterele centrale. ECDC raporteaza in mod constant, in panoul HAI-Net, ca profilul de risc al PIVC este scazut cand se aplica igiena riguroasa a mainilor, antisepsie corecta si inspectie periodica. In 2025–2026, tot mai multe spitale UE raporteaza politici bazate pe indicatie clinica pentru PIVC, iar in Romania, ghidurile de prevenire a infectiilor promovate de INSP sustin aceleasi principii de evaluare clinica zilnica.
Factori care scurteaza sau prelungesc durata siguranta a unei branule
Durata sigura depinde de un set de factori pacient-dispozitiv-procedura. Vasele fragile, medicamentele iritante, fixarea slaba sau un punctaj dificil pot scurta semnificativ viata unei branule. Invers, o insertie atraumatica, calibru adecvat, antisepsie corecta si monitorizare consecventa pot prelungi perioada fara complicatii peste 96 de ore. Literatura recenta (2023–2025) arata ca pana la 35–50% dintre PIVC esueaza prematur din cauze mecanice (ocluzie, infiltrare), frecvent in primele 72 de ore, nu din cauza unei limite arbitrare de timp. De aceea, atentia la contextul individual ramane centrala. Mai jos sunt factori principali de luat in calcul, cu impact direct asupra deciziei cat timp se pastreaza o branula.
Elemente cheie:
- Locul insertiei: zonele cu mobilitate mare (pumn, fosa antecubitala) au risc mai mare de dislocare comparativ cu antebratul.
- Calibrul si materialul: cateterele mai groase cresc traumatismul local; poliuretanii moderni pot reduce iritatia vs. teflon.
- Tipul de terapie: solutiile hiperosmolare, vasopresoarele sau chimioterapia iritanta necesita prudenta sporita sau acces central.
- Tehnica si fixarea: antisepsie cu clorhexidina 2% in alcool si pansamente transparente sterile prelungesc durata functionala.
- Profilul pacientului: varsta inaintata, diabetul, deshidratarea sau fragilitatea vasculara cresc riscul de complicatii precoce.
Riscuri pe intervale de timp: 24, 48, 72 de ore si peste 5 zile
In primele 24 de ore, cele mai frecvente probleme sunt infiltrarea si ocluzia mecanica, mai ales daca branula este folosita intermitent sau daca fixarea este slaba. Intre 24–48 de ore, riscul de flebita chimica creste cand se administreaza solutii hiperosmolare sau iritante. Date agregate 2024–2025 indica rate de flebita clinica in general intre 2–8% pentru PIVC, cu variatii mari intre unitati. Intre 48–72 de ore, stabilitatea depinde de igiena, imobilizarea segmentului si frecventa manipularilor; infiltrarea cumulativa poate depasi 10–15% in unele serii, in special la pacienti cu vene fragile. Dupa 96 de ore, riscul de disfunctie tinde sa creasca progresiv, iar multe servicii prefera evaluarea mai atenta sau inlocuirea daca exista semne subtile (durere usoara persistenta, traseu rosu fin, intarziere a fluxului). Infectiile locale raman rare, iar infectiile sanguine asociate PIVC sunt raportate in jur de 0,03–0,1 la 1000 zile-catetru in centre cu bune practici in 2024–2026, conform sumarizarilor OMS si ECDC. Aceste cifre subliniaza ca monitorizarea clinica, nu cronometrarea simpla, este cheia.
Monitorizare zilnica: cum recunosti cand o branula trebuie scoasa imediat
Evaluarea zilnica documentata este standard in ghidurile OMS si CDC si este cerinta de baza in politicile NHS si INSP pentru controlul infectiilor. Decizia de a pastra sau de a scoate o branula trebuie sa fie simpla si reproductibila la patul pacientului. Exista semne care obliga la indepartare imediata, indiferent de numarul de ore scurse. In plus, orice asistent sau medic ar trebui sa verifice daca mai exista o indicatie clinica reala pentru mentinerea PIVC: daca terapia s-a incheiat, branula se scoate. Mai jos este o lista operationala, usor de aplicat in practica zilnica, pentru a reduce esecurile si a preveni infectiile.
Semne de alarma de verificat zilnic:
- Durere, arsura sau sensibilitate la locul punctiei, mai ales in timpul perfuziei.
- Eritem, induratie, traiect rosu sau caldura locala pe vena cateterizata.
- Infiltrare sau extravazare vizibila, edem ori racire a segmentului distal.
- Debitul scazut, ocluzie sau imposibilitatea de a spala branula usor cu ser.
- Secretii purulente, miros neplacut, febra fara alta sursa evidenta.
Situatii speciale: pediatrie, oncologie, terapii iritante si acces vascular dificil
In pediatrie, venele mici, mobilitatea crescuta si sensibilitatea cutanata fac ca esecul PIVC sa fie mai frecvent sub 48–72 de ore, astfel incat echipele folosesc metode de fixare avansate si dispozitive de stabilizare pentru a prelungi durata. In oncologie si in terapii cu solutii iritante sau hiperosmolare (ex. concentratii mari de potasiu, parenteral partial), se recomanda evaluarea pentru cateter venos central sau midline atunci cand tratamentul depaseste 5–7 zile sau cand perfuziile sunt repetate. Pentru pacientii cu acces vascular dificil (obezitate, edeme, istorice de multiple punctionari), ecografia la insertie poate reduce esecurile timpurii si poate creste durata de viata a dispozitivului. In toate aceste grupuri, protocoalele 2024–2026 subliniaza individualizarea deciziei, nu aplicarea oarba a unui prag de ore.
Adaptari utile in contexte speciale:
- Pediatrie: calibre mici, pansamente hipoalergenice si re-evaluare la fiecare schimb de tura.
- Oncologie: evitarea venelor din articulatii, preferinta pentru dispozitive centrale la terapii caustice.
- Acces dificil: folosirea ghidajului ecografic pentru a imbunatati plasarea si durata.
- Terapii continue: considerarea unui midline pentru perfuzii de cateva zile pana la 2 saptamani.
- Risc infectios crescut: antisepsie riguroasa cu clorhexidina si schimbarea pansamentului conform protocolului.
Date economice si organizatorice: de ce politica “la nevoie” este eficienta
Dincolo de siguranta, exista beneficii economice masurabile. Actualizari 2024–2025 din sisteme de sanatate care au trecut la inlocuirea la indicatie clinica raporteaza o reducere cu 15–30% a numarului total de PIVC folosite per episod de spitalizare. Acest lucru inseamna mai putine proceduri dureroase si mai putin timp de nursing consumat pe punctionari repetate. La scara unui spital mediu, costurile economisite pot ajunge la zeci de mii de euro anual datorita materialelor mai putine, a scaderii timpului procedural si a reducerii complicatiilor mecanice. OMS si ECDC subliniaza ca strategia functioneaza doar daca este insotita de monitorizare sistematica si de audit: inspectie si documentare la fiecare tura, igiena mainilor, antisepsie corecta si educatie continua. In Romania, cadrul INSP privind infectiile asociate asistentei medicale incurajeaza audituri periodice si indicatori precum rata de flebita, infiltrare si consumul de PIVC pe pacient. In 2026, multe unitati raporteaza imbunatatiri simultane ale experientei pacientului si ale eficientei operationale.
Cifre utile pentru decizie in 2026
In practica curenta, cifrele ghid care ajuta la planificare sunt: rata de esec global PIVC 35–50% (predominant mecanic), flebita 2–8% in medii cu bune practici, infiltrare cumulativa 10–20% in functie de populatie si intensitatea perfuziilor, infectii sanguine asociate PIVC sub 0,1 la 1000 zile-catetru in spitale cu programe mature de control al infectiilor. Timpul median de utilizare fara evenimente variaza 48–96 de ore, dar poate depasi 5 zile cand sunt indeplinite conditiile de stabilitate si igiena. CDC si OMS mentin recomandarea ca PIVC sa fie indepartat imediat ce nu mai este necesar, iar daca apar durere, eritem sau disfunctie, sa fie schimbat fara intarziere, indiferent de cate ore au trecut. ECDC, prin raportarile HAI-Net 2024–2025, confirma ca respectarea pachetului de masuri (igiena mainilor, antisepsie cu clorhexidina, fixare corecta, inspectie documentata) este asociata cu cele mai joase rate de complicatii. Aceste repere ofera un cadru coerent pentru echipele clinice in 2026.
Cum decizi practic cand sa scoti o branula: un mini-algoritm aplicabil la patul pacientului
O decizie buna trebuie sa fie rapida, repetabila si bine documentata. Daca terapia s-a incheiat sau se amana mai mult de 24 de ore, scoate branula. Daca terapia continua, evalueaza locul la fiecare tura si inainte de fiecare administrare. Foloseste o scala de flebita/infiltrare (scor 0–4) si actioneaza la orice scor pozitiv. Daca apar disfunctie sau durere, nu forta spalarile; indeparteaza dispozitivul si re-evalueaza nevoia de un nou acces, luand in calcul ghidaj ecografic sau alternative (midline, central) pentru terapii complexe ori prelungite. Nu astepta sa treaca un prag de ore, pentru ca timpul nu substituie judecata clinica si semnele locale.
Pasi concreti orientati de ghiduri OMS/CDC:
- Verifica indicatia: este inca necesar accesul venos periferic in urmatoarele 24–48 de ore?
- Evalueaza locul: durere, eritem, edem, caldura, secretii sau traseu venos sensibil.
- Testeaza functionalitatea: spalare usoara cu ser si debit adecvat fara disconfort.
- Re-evalueaza tipul terapiei: iritante/hiperosmolare pot necesita midline sau central.
- Documenteaza si decide: pastreaza daca scorul clinic este 0 si terapia continua; altfel, indeparteaza.
Articolul Cat timp se tine o branula in vena apare prima dată în Stiri Zilnic.